tiradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRÁDĂ, tirade, s. f. 1. (Adesea
fig.) Parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (și cu emfază) o idee, o teză.
2. Fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi. – Din
fr. tirade.