tiralior - explicat in DEX

tiralior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIRALIÓR, tiraliori, s. m. Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] – Din fr. tirailleur.

tiralior (Dicționar de neologisme, 1986)
TIRALIÓR s.m. Soldat din arma infanteriei având misiuni de cercetare; infanterist. [Pron. -li-or. / < fr. tirailleur].

tiralior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TIRALIÓR s. m. (în trecut) soldat din infanterie însărcinat cu misiunea de cercetare. (< fr. tirailleur)

tiralior (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tiraliór m. (fr. tirailleur, d. tirailler, a trage cu pușca fără ordine). Soldat trimes [!] înainte ca să hărțuĭască. Trăgător. În tiraliorĭ, în trăgătorĭ. V. trăgător.

tiralior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tiraliór (înv.) (-li-or) s. m., pl. tiralióri

tiralior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIRALIÓR, tiraliori, s. m. (înv.) Infanterist însărcinat cu misiuni de cercetare. [Pr.: -li-or] — Din fr. tirailleur.