timiditate - explicat in DEX

timiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIMIDITÁTE, timidități, s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din fr. timidité, lat. timiditas, -atis.

timiditate (Dicționar de neologisme, 1986)
TIMIDITÁTE s.f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. [Cf. fr. timidité].

timiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TIMIDITÁTE s. f. însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială. (< fr. timidité, lat. timiditas)

timiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*timiditáte f. (lat. timíditas, -átis). Sfială.

timiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
timiditáte s. f., g.-d. art. timiditắții; (atitudini) pl. timiditắți

timiditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
timiditate f. sfială.

timiditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIMIDITÁTE, timidități, s. f. Însușirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. — Din fr. timidité, lat. timiditas, -atis.