timf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMF, timfi, s. m. Veche monedă poloneză sau rusească care a circulat și în Moldova. – Din
pol. tynf.timf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)timf (-fi), s. m. – Monedă rusă
înv. Pol. tynf (Tiktin).
Sec. XVIII,
înv.timf (Dicționaru limbii românești, 1939)timf, V.
tinf.timf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timf (
înv.)
s. m.,
pl. timfitimf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMF, timfi, s. m. (
înv.) Monedă poloneză sau rusească care a circulat și în Moldova. — Din
pol. tynf.