timie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMÍE s. f. (
Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din
lat.,
engl. thymia.timie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMÍE1 s. f. comportament exterior al individului considerat în raport cu activitatea ori cu umoarea sa veselă sau tristă. (< fr.
thymie, lat., engl.
thymia)
timie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TIMÍE2 elem. tim
2(o)-.
timie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMÍE s. f. (
Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. —
Din lat.,
engl. thymia.