teribilitate - explicat in DEX

teribilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. Însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. – Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità.

teribilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TERIBILITÁTE s.f. Însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile; teribilisme. [Cf. it. terribilità].

teribilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi teribil; (pl.) teribilisme. (< it. terribilità)

teribilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teribilitáte (rar) s. f., g.-d. art. teribilitắții; (fapte) pl. teribilitắți

teribilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERIBILITÁTE, teribilități, s. f. (Rar) însușirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme. — Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilità.