tericol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e, adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. – Din
fr. terricole.tericol (Dicționar de neologisme, 1986)TERÍCOL, -Ă adj. (
Biol.; despre animale) Care trăiește pe pământ sau lipit de pământ; pământesc, pământean. [Cf. fr.
terricole, it.
terricolo, lat.sav.
terricola].
tericol (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERÍCOL, -Ă adj. (despre animale, plante) care trăiește, crește pe pământ. (< fr.
terricole)
tericol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terícol (rar)
adj. m.,
pl. terícoli; f. terícolă, pl. terícoletericol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERÍCOL, -Ă, tericoli, -e,
adj. (Rar; despre animale) Care trăiește pe pământ. — Din
fr. terricole.