terier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor
rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [
Pr.:
-ri-er] – Din
fr. terrier.terier (Dicționar de neologisme, 1986)TERIÉR s.m. (
Zool.) Rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, folosiți la vânatul animalelor care trăiesc în vizuini. [Pron.
-ri-er. / < fr.
terrier].
terier (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERIÉR s. m. rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini. (< fr.
terrier)
terier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teriér (-ri-er) s. m.,
pl. teriériterier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERIÉR, terieri, s. m. Numele unor rase de câini de statură mică, foarte curajoși, folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini; câine din această rasă. [
Pr.: -
ri-er] — Din
fr. terrier.