teribil - explicat in DEX

teribil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... – Din fr. terrible, lat. terribilis.

teribil (Dicționar de neologisme, 1986)
TERÍBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav. ♦ adv. Foarte, extrem de... [Cf. fr. terrible, lat. terribilis].

teribil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERÍBIL, -Ă adj. 1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor. 2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav. ◊ (adv.) foarte, extrem de... (< fr. terrible, lat. terribilis)

teribil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
teribil, -ă, teribili, -e adj., adv. extraordinar, formidabil, grozav

teribil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teríbil, -ă adj. (lat. terribilis, d. terrére, a spăĭmînta). Grozav, strașnic: un tunet teribil. Extraordinar: un bețiv teribil. Adv. Bubuĭa teribil, om teribil de prost.

teribil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. teríbilă, pl. teríbile

teribil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teribil a. grozav: brațul teribilei nevoi EM.

teribil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERÍBIL, -Ă, teribili, -e, adj. 1. Care inspiră groază; îngrozitor. 2. (Fam.) Extraordinar, formidabil, grozav, ◊ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. „de”, cu valoare de superlativ) Foarte, extrem de... — Din fr. terrible, lat. terribilis.