teribilism - explicat in DEX

teribilism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.

teribilism (Dicționar de neologisme, 1986)
TERIBILÍSM s.n. 1. Vorbă sau faptă teribilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate. [Cf. fr. terribilisme].

teribilism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERIBILÍSM s. n. atitudine, comportare, vorbă, faptă care șochează; extravaganță, excentricitate. (< fr. terribilisme)

teribilism (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
teribilism, teribilisme s. n. vorbă, faptă sau atitudine ciudată, extravagantă, care vrea să iasă cu orice preț în evidență

teribilism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teribilísm s. n., (fapte) pl. teribilísme

teribilism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. — Teribil + suf. -ism.