teriac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [
Pr.:
-ri-ac] – Din
fr. thériaque.teriac (Dicționar de neologisme, 1986)TERIÁC s.n. 1. (
Ant.) Compoziție medicamentoasă folosită ca remediu contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii.
2. Medicament universal; panaceu. [Pron.
-ri-ac. / cf. fr.
thériaque, gr.
theriake (antidosis) – antidot contra animalelor veninoase, sălbatice].
teriac (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERIÁC s. n. 1. (ant.) medicament contra mușcăturilor de șarpe și în multe maladii. 2. remediu contra otrăvurilor, migrenelor etc.; panaceu. (< fr.
thériaque)
teriac (Dicționaru limbii românești, 1939)teriác și
tiriác n., pl.
urĭ (turc. [d. pers.]
tiriak, care vine d. vgr.
theriaké [antidotos], antidot contra veninuluĭ șerpilor).
Vechĭ. Electuar preparat cu opiŭ.
teriac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teriác (rar)
(-ri-ac) s. n.,
pl. teriácuriteriac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERIÁC, teriacuri, s. n. (Rar) Remediu împotriva otrăvurilor. [
Pr.: -
ri-ac] — Din
fr. thériaque.