terciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV.
Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi;
fig. a nimici. –
Terci +
suf. -ui.terciui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terciuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. terciuiésc, imperf. 3
sg. terciuiá; conj. prez. 3
să terciuiáscăterciui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV.
Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi;
fig. a nimici. —
Terci +
suf. -
ui.