terciuit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TERCIUÍT, -Ă,terciuiți, -te, adj. Care este făcut terci; p. ext. strivit, zdrobit. – V. terciui.
terciuit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TERCIUÍT, -Ă,terciuiți, -te, adj. Care este făcut terci; p. ext. strivit, zdrobit. — V. terciui.