terbiu - explicat in DEX

terbiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium.

terbiu (Dicționar de neologisme, 1986)
TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. terbium].

terbiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÉRBIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. terbium)

terbiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
TÉRBIU (‹ fr. {i}; {s} Ytterby) s. n. Element chimic (Tb; nr. at. 65, m. at. 158,92) din grupa a III-a, face parte din lantanoide. Metal alb-argintiu, a fost descoperit de Carl Gustav Mosander (1797-1858), în 1843.

terbiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
térbiu [biu pron. biu] s. n., art. térbiul; simb. Tb

terbiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÉRBIU s. n. Element chimic din grupa lantanidelor.— Din fr. terbium.