tercheaberchea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)terchea-bérchea s. m. – Om de nimic
Mag. tárkabarka „pestriț” (Philippide,
Principii, 109; Tiktin; Candrea).
tercheaberchea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)terchea-berchea s. m. invar. om fără căpătâi; parazit social
tercheaberchea (Dicționaru limbii românești, 1939)térchea-berchea (
ea dift.) m., gen.
al luĭ (ung.
tarkabarka, pestriț. V.
tarcat).
Fam. Iron. Se zice despre o persoană saŭ o lume comună, fără distincțiune:
nu e boĭer, ci un terchea-berchea (la care se mai adaugă:
treĭ leĭ părechea),
eraŭ pe acolo fel de fel de terchea-berchea. Adj. fix.
O lume terchea-berchea.tercheaberchea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)terchea-berchea m. ceva de puțină valoare:
încărduit cu terchea-berchea trei lei perechea PANN. [Ung. TÁRKABÁRKA, talmeș-balmeș (lit. bălțat-vărgat)].
tercheaberchea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉRCHEA-BÉRCHEA, terchea-berchea, s. m. și
f. Epitet dat unui om neserios, care nu e bun de nimic. —
Cf. magh. tarka barka.