tentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [
Var.:
tentațiúne s. f.] – Din
fr. tentation.tentație (Dicționar de neologisme, 1986)TENTÁȚIE s.f. Ispită, ademenire, atracție. [Gen.
-iei, var.
tentațiune s.f. / cf. fr.
tentation].
tentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENTÁȚIE s. f. ispită; atracție; dorință. (< fr.
tentation, lat.
tenptatio)
tentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tentáție (-ți-e) s. f.,
art. tentáția (-ți-a), g.-d. art. tentáției; pl. tentáții, art. tentáțiile (-ți-i-)tentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [
Var.:
tentațiúne s. f.] — Din
fr. tentation.