tensor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. – Din
fr. tenseur, germ. Tensor.tensor (Dicționar de neologisme, 1986)TENSÓR, -OÁRE adj., s.m. (Mușchi) care produce o întindere. //
s.m. Entitate geometrică generalizând noțiunea de vector. [< fr.
tenseur, germ.
Tensor].
tensor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENSÓR, -OÁRE I.
adj., s. m. (mușchi) care produce o întindere. II. s. m. mărime matematică a mai multor componente definite în cadrul geometriei care gene-ralizează noțiunea de vector. (< fr.
tenseur, germ.
Tensor)
tensor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tensór s. m.,
pl. tensóritensor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENSÓR, tensori, s. m. Obiect matematic definit în cadrul algebrei și geometriei, frecvent utilizat în fizică, reprezentând o generalizare a noțiunii de vector. — Din
fr. tenseur, germ. Tensor.