tentaculat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La
pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la
sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din
tentacul.tentaculat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tentaculát s. n.,
pl. tentaculátetentaculat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENTACULÁT, tentaculate, s. n. (La
pl.) Încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la
sg.) animal care face parte din această încrengătură. — Din
tentacul.