tentacular - explicat in DEX

tentacular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire.

tentacular (Dicționar de neologisme, 1986)
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. Cu tentacule, de natura tentaculelor. 2. Care se dezvoltă în toate direcțiile. [Cf. fr. tentaculaire].

tentacular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENTACULÁR, -Ă adj. 1. referitor la tentacule, cu tentacule. 2. care se întinde în maniera tentaculelor, în toate direcțiile. (< fr. tentaculaire)

tentacular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tentaculár adj. m., pl. tentaculári; f. tentaculáră, pl. tentaculáre

tentacular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. — Din fr. tentaculaire.