tentacul - explicat in DEX

tentacul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.

tentacul (Dicționar de neologisme, 1986)
TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].

tentacul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)

tentacul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tentácul n., pl. e (lat. științific tentáculum, d. lat. tentare, a pipăi, a încerca; fr. tentacule). Zool. Un fel de prelungirĭ (de mustățĭ) cu care multe animale (molusce, infuzoriĭ) pipăĭe saŭ apucă.

tentacul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tentácul s. n., pl. tentácule

tentacul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tentacul n. apendice mobil la unele animale, servindu-le de organ tactil.

tentacul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. — Din fr. tentacule, lat. tentaculum.