tenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENTÁ, tentez, vb. I.
Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. – Din
fr. tenter.tenta (Dicționar de neologisme, 1986)TENTÁ vb. I. tr. 1. A ispiti; a ademeni.
2. A încerca, a întreprinde. [< fr.
tenter, it., lat.
tentare].
tenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENTÁ vb. tr. 1. a ispiti; a ademeni. 2. a încerca, a întreprinde. (< fr.
tenter)
tenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tenteázătenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENTÁ, tentez, vb. I.
Tranz. A ispiti, a ademeni, a momi. — Din
fr. tenter.tentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tentà v. a ispiti.