tentant - explicat in DEX

tentant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.

tentant (Dicționar de neologisme, 1986)
TENTÁNT, -Ă adj. Care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. [Cf. fr. tentant].

tentant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENTÁNT, -Ă adj. care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. (< fr. tentant)

tentant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte

tentant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. — Din fr. tentant.