tensometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. – Din
germ. Tensometer.tensometru (Dicționar de neologisme, 1986)TENSOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea deformației pieselor supuse la tensiuni exterioare. [< fr.
tensomètre, cf. germ.
Tensometer].
tensometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENSOMÉTRU s. n. dispozitiv folosit în tensometrie. (< fr.
tensomètre)
tensometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tensométru (-me-tru) s. n.,
art. tensométrul; pl. tensométretensometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENSOMÉTRU, tensometre, s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformație se studiază prin metodele tensometriei. — Din
germ. Tensometer.