tensometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din
fr. tensométrie.tensometrie (Dicționar de neologisme, 1986)TENSOMETRÍE s.f. Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor. [Gen.
-iei. / < fr.
tensométrie, cf. lat.
tensus – întins, gr.
metron – măsură].
tensometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENSOMETRÍE s. f. metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformațiilor liniare. (< fr.
tensométrie)
tensometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tensometríe (-me-tri-) s. f.,
art. tensometría, g.-d. tensometríi, art. tensometríeitensometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. — Din
fr. tensométrie.