tensiune - explicat in DEX

tensiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

tensiune (Dicționar de neologisme, 1986)
TENSIÚNE s.f. 1. Starea a ceea ce este întins; întindere. ♦ (Fig.) Încordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. Diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. (Med.) Presiune exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor și asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].

tensiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ◊ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ◊ presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)

tensiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tensiúne f. (lat. ténsio, -ónis, d. téndere, a întinde). Întindere, încordare: tensiunea unuĭ mușchĭ, uneĭ frînghiĭ, (fig.) a mințiĭ. Fiz. Tensiunea aburuluĭ, forța cu care el împinge în toate părțile; tensiune electrică, forța cu care electricitatea grămădită undeva tinde să învingă presiunea atmosferică și să scape.

tensiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni

tensiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tensiune f. încordare: tensiunea mușchilor; fig. tensiunea spiritului.

tensiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate, ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] — Din fr. tension, lat. tensio, -onis.