tencuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit
1. [
Pr.:
-cu-ia-] –
Tencui +
suf. -eală.