tencuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TENCUÍRE,tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.
tencuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tencuíre s. f., g.-d. art. tencuírii; pl. tencuíri
tencuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TENCUÍRE,tencuiri, s. f. Tencuit1. — V. tencui.