tenchi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ténchi (-iuri), s. n. – Greutate
înv., egală cu 0,795 g în
Munt. și 0,8088 g în
Mold. –
Mr. tenghe. Tc. tenk (Șeineanu, II, 356),
cf. ngr. τέγγι,
bg. denk. Sec. XIX,
înv.tenchi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TENCHI, tenchiuri, s. n. (Turcism
înv.) A patra parte dintr-un dram. –
Tc. denk.tenchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) tenchĭ m., pl. tot așa (ung.
tönk, strujan, și
tengeri, popușoĭ [!]).
Ban. Trans. Popușoĭ, porumb.
tenchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)2) tenchĭ n., pl.
urĭ (turc. [d. pers.]
tenk, denk, greutate, mică măsură: ngr.
téngi, sfert de drahmă).
Vechĭ. Sfert de dram.