tencuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [
Pr.:
-cu-i-] –
Tencui +
suf. -tor.tencuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [
Pr.:
-cu-i-] —
Tencui +
suf. -tor.