tencuit - explicat in DEX

tencuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENCUÍT¹ s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.

tencuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.

tencuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tencuít s. n.

tencuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENCUÍT¹ s. n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. — V. tencui.

tencuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. — V. tencui.