temporar - explicat in DEX

temporar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

temporar (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMPORÁR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].

temporar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMPORÁR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)

temporar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*temporár, -ă adj. (lat. temporarius). Care e numaĭ pe un timp, provizoriŭ, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S´a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.

temporar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. temporáră, pl. temporáre

temporar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporară.

temporar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. — Din fr. temporaire, lat. temporarius.