tempofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. – Din
fr. tempophone.tempofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEMPOFÓN s. n. aparat care permite modificarea duratei unei înregistrări, cu sau fără schimbarea frecvenței. (< fr.
tempophone)
tempofon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMPOFÓN, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenței. — Din
fr. tempophone.