temporizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de
a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. –
V. temporiza.temporizare (Dicționar de neologisme, 1986)TEMPORIZÁRE s.f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; tărăgănare, tergiversare. [<
temporiza].
temporizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)temporizáre s. f.,
g.-d. art. temporizắrii; pl. temporizắritemporizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMPORIZÁRE, temporizări, s. f. Acțiunea de
a temporiza și rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. —
V. temporiza.