temporizator - explicat in DEX

temporizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. – Din fr. temporisateur.

temporizator (Dicționar de neologisme, 1986)
TEMPORIZATÓR, -OÁRE adj. Care temporizează. [Cf. fr. temporisateur].

temporizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)

temporizator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*temporizatór, -oáre adj. Care temporizează: generalu roman Fabiŭ era numit „Temporizatoru”.

temporizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temporizatór adj. m., pl. temporizatóri; f. sg. și pl. temporizatoáre

temporizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temporizator a. și m. care temporizează.

temporizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMPORIZATÓR, -OÁRE, temporizatori, -oare, adj. Care tărăgănează. — Din fr. temporisateur.