temniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (
Jur.)
Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [
Pl. și:
temniți] – Din
sl. tĩmĩnica.temniță (Dicționaru limbii românești, 1939)témniță f., pl.
e (vsl.
tĭmĭnica și
temĭnica, bg.
tŭmnica. V.
temnic și
chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră.
Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și
tevn-.temniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)témniță s. f.,
g.-d. art. témniței; pl. témnițetemniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)temniță f. închisoare adâncă și întunecoasă. [Slav. TĬMĬNIȚA, pușcărie (din TĬMA, întuneric)].
temniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. închisoare, pușcărie. ◊ (
Jur.)
Temniță grea = (în Codul penal anterior) pedeapsă privativă de libertate, care urma să se execute într-un regim de severitate și se aplica pentru unele fapte penale considerate drept crime. [
Pl. și:
temniți] — Din
sl. tĭmĭnica.