temeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMENÍ, temenesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din
temenea.temeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!temení (a se ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
sg. se temenéște, imperf. 3
sg. se temeneá; conj. prez. 3
să se temeneáscătemenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)temenì v. a face temenele, a se ploconi:
ienicerii de 'mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.
temeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMENÍ, temenesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. — Din
temenea.