temelie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)temelíe (-íi), s. f. – Temei, fundament. –
Mr. θimel’u, megl. timel’ à. V. sb. temelije (Candrea; Tiktin;
cf. Vasmer,
Gr., 141), este dubletul cuvîntului anterior. –
Der. temeli (
var. temelii, temeliici),
vb. (a fonda, a crea),
înv. Der. de la
tc. temel (Meyer,
Alb. St., IV, 55; Lokotsch 2062) este improbabilă.