temeinici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din
temeinic.temeinici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. — Din
temeinic.