tautologic - explicat in DEX

tautologic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -e, adj. Care are caracter de tautologie. [Pr.: ta-u-] – Fr. tautologique.

tautologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologique.

tautologic (Dicționar de neologisme, 1986)
TAUTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la tautologie. [< fr. tautologique].

taŭtologic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*taŭtológic, -ă adj. (vgr. tautologikós). Relativ la taŭtologie.

tautologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tautológic (ta-u-) adj. m., pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológice

tautologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAUTOLOGÍC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [Pr.: ta-u-] — Din fr. tautologique.