tautologic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -e, adj. Care are caracter de tautologie. [
Pr.:
ta-u-] –
Fr. tautologique.tautologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [
Pr.:
ta-u-] – Din
fr. tautologique.tautologic (Dicționar de neologisme, 1986)TAUTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la tautologie. [< fr.
tautologique].
taŭtologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*taŭtológic, -ă adj. (vgr.
tautologikós). Relativ la taŭtologie.
tautologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tautológic (ta-u-) adj. m.,
pl. tautológici; f. tautológică, pl. tautológicetautologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAUTOLOGÍC, -Ă, tautologici, -ce, adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. [
Pr.:
ta-u-] — Din
fr. tautologique.