tautomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (
Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [
Pr.:
ta-u-] – Din
fr. tautomère.tautomer (Dicționar de neologisme, 1986)TAUTOMÉR, -Ă adj. (
Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [< fr.
tautomère].
tautomer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (
Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [
Pr.:
ta-u-] — Din
fr. tautomere.