tautomerie - explicat in DEX

tautomerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.

tautomerie (Dicționar de neologisme, 1986)
TAUTOMERÍE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte].

tautomerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAUTOMERÍE s. f. proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. (< fr. tautomérie)

tautomerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tautomeríe (ta-u-) s. f., art. tautomería, g.-d. tautomeríi, art. tautomeríei

tautomerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] — Din fr. tautomérie.