tautofonie - explicat in DEX

tautofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

tautofonie (Dicționar de neologisme, 1986)
TAUTOFONÍE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet].

tautofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie)

tautofonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tautofoníe (ta-u-) s. f., art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

tautofonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] — Din fr. tautophonie.