țarevici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [
Acc. și
țárevici] – Din
rus. țarevici, fr. tsarévitch.