tearfă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)teárfă (terfe), s. f. –
1. Cîrpă, zdreanță, otreapă. –
2. Sanda stricată. –
3. Femeie stricată. Creație expresivă. Aparține aceleiași rădăcini cu
tărbăci „a murdări”, de unde și
var. tarbă, s. f. (
Mold., prostituată); probabil în loc de *
ta(r)vă, cf. tava „tăvălindu-se”. Este dubletul lui
tîrfă, s. f. (prostituată).
Der. din
rus. trjapica „cîrpă” (Cihac, II, 405),
cf. otreapă, sau din
ngr. τέρφος „piele” (Diculescu,
Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea,
Dacor., IV, 781-85, din
mag. terh, sl. terhŭ „încărcătură”,
cf. tárhat. Der. terfar (
var. Bucov. cherfariu),
s. m. (rudă a miresei care ajută la dus zestrea în casa viitorului soț);
terfăroaie (
var. terfariță),
s. f. (femeie din familie care ajută mireasa);
terfărie, s. f. (petrecere la casa mirelui), cuvinte din
Trans.;
terfeli (
var. terveli, derveli),
vb. (a murdări, a mînji; a păta, a prihăni; a defăima, a discredita, a dezonora), cu
suf. expresiv
-li (Tiktin; Candrea; Graur,
BL, VI, 146; după Scriban,
Arhiva, 1912, 190, din
mag. tereferelni „a trăncăni”; după Bogrea,
Dacor., IV, 853, din
mag. tréfal „a glumi”);
terfelog (
var. terfeloagă, tărfălog, tîrfălog),
s. n. (carte fără valoare, maculator, ruptură; document foarte uzat);
terfelegos, adj. (
Mold., zdrențăros, murdar, unsuros);
terfos, adj. (
Mold.,
înv., zdrențăros);
terfeleală, s. f. (murdărie, noroi);
ștoarfă (
var. ștoalfă),
s. f. (femeie murdară, otreapă), poate prin contaminare cu
a șterge „a freca” (Iordan,
BF, IV, 195);
tofăi, s. f. (a se bălăci, a se murdări), în
Mold., cu pierderea lui
r. –
Cf. tohoarhă, care probabil este în relație cu aceeași rădăcină expresivă.