tare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului).
Îți voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU).
2. Cu forță, cu intensitate, cu putere.
3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziție cu
în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziție cu
încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe.
4. (În opoziție cu
agale, încet etc.) Iute, repede.
Prin târg așa mâna de tare... de ți se părea că zboară iepele (CREANGĂ). –
Lat. talem.tare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TÁRE2, tari, adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat;
p. ext. trainic, durabil. ♦ Fortificat, întărit; vârtos.
2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu); (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit. ◊
Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie.
3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, zdravăn, viguros, puternic. ◊
Expr. (A fi) tare de (-o) ureche (sau
de urechi) = a nu auzi bine. ♦ Rezistent.
4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ◊
Expr. (A fi) tare de fire (sau
de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ Neînduplecat, neîndurător, nemilos, rău.
5. Care dispune de putere, care constituie o forță, care este stăpân pe o situație. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice, stăpânește bine o materie de specialitate.
6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric.
7. (Despre fenomene ale naturii) care se produce, se desfășoară, se manifestă cu violență. ◊
Vorbe (sau
cuvinte)
tari = vorbe aspre, grele, jignitoare.
8. (Despre sunete, zgomote) care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine.
9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios;
p. ext. curat, ozonat. ♦ (Despre mirosuri) Foarte aromat, pătrunzător, amețitor, ascuțit.
10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic).
Cafea tare. 11. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. –
Lat. talem.tare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÁRE, tari, adj.,
adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid;
p. ext. trainic, durabil. ♦ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit.
2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊
Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie.
3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Care are forță sau rezistență fizică, voinic, robust, viguros, puternic. ◊
Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau
de urechi) = (a fi) surd.
4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊
Expr. (A fi) tare de fire (sau
de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat.
5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput.
6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric.
7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦
Vorbe (sau
cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultătoare, injurioase.
8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine.
9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios;
p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit.
10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic);
p. restr. picant.
11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins.
II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului)
Îți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere.
3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe.
4. Iute, repede. –
Lat. talem.tare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)táre (-e), adj. –
1. Puternic, robust, viguros. –
2. De temut, influent. –
3. Rezistent, dur, solid. –
4. Aspru, sălbatic, rău, primejdios. –
5. Viteaz, voinic. –
6. Care produce o senzație intensă. –
7. Bun, bine pregătit, care știe mult. –
8. (
Adv.) Puternic, cu putere. –
9. (
Adv.) Foarte. –
10. (
Adv.,
înv.) Mult, enorm. –
Megl. tari, istr. tore. Lat. tālis (Pușcariu 1713; REW 8543; Rosetti, I, 173),
cf. it. tale, prov.,
cat.,
sp.,
port. tal, fr. tel. Evoluția semantică este curioasă, și a fost explicată prin echivalența, puțin vizibilă dintre „un anume cineva” cu „atît de important” (Tiktin), sau prin influența
sl. jak „astfel” și „tare” (Skok,
Arch. slaw. Phil., XXXVII, 87; Densusianu,
GS, II, 324). De asemenea se poate porni de la comparativul
mai tare, care poate ajunge să însemne „mai important”,
cf. mai așa, mai acătării. Cf. atare. Der. tărie, s. f. (forță, putere, vigoare, autoritate;
înv., armată, forțe; rezistență; soliditate;
înv., fortăreață, fortificație; severitate, rigoare, duritate; gust înțepător; usturime, usturătură; energie, curaj; temperament; capacitate; mijloc, centru; esență, extract; cer, boltă), ultimul sens numai poetic;
întări, vb. (a fortifica, a solidifica; a deveni robust, a prinde putere; a confirma; a ratifica);
întăritor, adj. (tonic, fortifiant);
întăritură, s. f. (fortificație);
tărire, s. f. (
înv., forță);
tărime, s. f. (soliditate, rezistență, forță, putere).
tare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tare, tari adj. 1. (
d. elevi, studenți) bun, competent, stăpân pe materie.
2. (
d. lucruri) de calitate superioară, excelent.
tare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)táre, conj. – Sau, ori: „Tare-i brad, tare-i bohaș” (Papahagi 1925); „Tare mai mulți, tare unu, tot desag” (ALR 1971: 516). – Lat. talis.
tare (Dicționaru limbii românești, 1939)táre adj. (lat.
talis, așa de, ast-fel de; it.
tale, fr.
tel, pv. cat. sp. pg.
tal. V.
atare). Vîrtos, robust, puternic, forte:
atlet tare, braț tare. Greŭ de învins orĭ de cucerit:
armată, dușman, cetate tare. Vîrtos, solid, consistent, dur:
peatra [!] e maĭ tare de cît [!] pămîntu, diamantu e maĭ tare de cît toate corpurile, oŭă tarĭ saŭ moĭ. Solid, traĭnic, durabil:
zidurĭ tarĭ, (fig.)
guvern tare. Violent, puternic:
vînt, curent, medicament, cafea, ceaĭ tare (în opoz. cu
slab).
A fi tare în ceva, a avea putere în ceva (
fig. a te pricepe):
bou e tare în ceafă, un elev tare în (saŭ și:
la)
algebră. A fi tare și mare, a fi atotputernic.
A fi tare de înger, a fi curajos, a nu te spăĭmînta.
Apă tare, acid azotic. Adv. Cu tărie:
vîntu bate tare, cĭocanu lovește tare. Cu voce sunătoare (nu în șoaptă):
nu vorbi așa de tare, că-mĭ spargĭ urechile. Mult, foarte (exclamativ):
tare-mĭ pare răŭ, tare-ĭ bine aicĭ, tare mĭ-e frică (în nord și cu adj., și cu adv.)
un om tare bun, tare bine.tare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)táre adj. m.,
art. tárele, pl. tari, art. tárii; f. táre, g.-d. art. tárii, pl. tari, art. táriletare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tare a.
1. robust, viguros:
e tare și mare; 2. fig. puternic:
dușmanul era mai tare decât noi; 3. vârtos; tare ca piatra;
4. în stare de a rezista atacurilor:
cetate tare; 5. fig. energic:
tare de înger; 6. solid, trainic:
ziduri tari; 7. violent:
un miros, un vânt tare; 8. versat:
tare în chimie. [Lat. TALEM, cutare, de unde distins, excelent, sub raportul fizic sau moral; sensul 8 după fr.
fort]. ║ m.
tarele, horă muntenească. ║ adv.
1. cu putere:
a vorbi, a lovi tare; 2. Mold. foarte:
tare bătrân.tare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÁRE, tari, adj.,
adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid;
p. ext. trainic, durabil. ◊ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit.
2. Lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊
Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie,
3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, viguros, puternic. ◊
Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau
de urechi) = (a fi) surd.
4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit, ◊
Expr. (A fi) tare de fire (sau
de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat.
5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput.
6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric.
7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ (Despre vorbe, expresii) Aspru, greu; jignitor, insultător.
8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine.
9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios;
p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit.
10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic);
p. restr. picant.
11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins.
II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului)
Iți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere.
3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe.
4. Iute, repede. —
Lat. talem.