tardivitate - explicat in DEX

tardivitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté.

tardivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

tardivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité].

tardivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TARDIVITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi tardiv. (< fr. tardiveté)

tardivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tardivitáte f. (d. tardiv; fr. tardivité). Caracteru de a fi tîrziŭ.

tardivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. — Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.