țarevici - explicat in DEX

țarevici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

țarevici (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȚÁREVICI s. m. titlu purtat de fiul țarului, moștenitor de tron. (< rus. țarevici, fr. tsarévitch)

țarevici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țarévici (-vici) s. m., pl. țarévici

țarevici (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țarevici m. fiul cel mai mare al Țarului, moștenitorul Coroanei în Rusia.

țarevici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat de fiul țarului desemnat a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și: țárevici] — Din rus. țarevici, fr. tsarévitch.

țarevicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*țarévicĭ m. (rus. carévicĭ). Fiu cel maĭ mare al țaruluĭ și acela care-ĭ urma la tron.