tahicardie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare anormală a bătăilor inimii datorită unui efort fizic, unei emoții, unei afecțiuni cardiace etc. – Din
fr. tachycardie.tahicardie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHICARDÍE s.f. Accelerare anormală a ritmului cardiac. [Gen.
-iei. / < fr.
tachycardie, cf. gr.
tachys – rapid,
kardia – inimă].
tahicardie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHICARDÍE s. f. accelerare anormală a ritmului cardiac; tahiritmie. (< fr.
tachycardie)
tahicardie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tahicardíe s. f.,
art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíiletahicardie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. — Din
fr. tachycardie.