taheometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [
Pr.:
-he-o-. –
Var.: (
înv.)
tahiométru s. n.] – Din
fr. tachéomètre.taheometru (Dicționar de neologisme, 1986)TAHEOMÉTRU s.n. Tahimetru (
1). [< fr.
tachéomètre].
taheometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHEOMÉTRU/TAHIMÉTRU s. n. instrument topografic folosit în taheometrie; celerimetru, stadimetru. (< fr.
tachéomètre)
taheometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHEOMÉTRU, taheometre, s. n. Tahimetru. [
Pr.: -
he-o-. —
Var.: (
înv.)
tahiométru s. n.] — Din
fr. tachéomètre.